Cum se vede Focsaniul de la Focsani

Incep cu precizari pentru grupul de fani : NU sint la Focsani (la data postarii pe blog). Am fost saptamina trecuta si o sa revin saptamina viitoare. Daca intre timp s-a schimbat ceva, lucrul asta s-a intimplat in afara stiintei mele…

Am ajuns in urbe intr-o zi de luni dupa-amiaza, dupa radare multiple si masini cracanate pe doua benzi pe soseaua europeana. Comersantii de gogosari, varza, ceapa pe funie erau la locul lor, pe marginea soselelor de 50 de kilometri la ora.

In oras ne strecuram printre masini si ne parcam cu greu. N-au oamenii bani ? Pai nu, ca-i dau pe masini si pe combustibil… Observ cu mirare ca, desi pretul benzinei creste, masinile se inmultesc. Si n-as vrea sa-mi veniti cu replica aia inteligenta cum ca aveti masini pe motorina. In tara asta (ca sa nu credeti ca dau cu piatra in Focsani) se parcheaza alandala. Fara nici un respect fata de pieton (adica pe tot trotuarul sau de-a dreptul pe trecerea de pietoni) sau fata de masinile care trec pe strada respectiva (adica la 1 metru de bordura, in coada dubla, tripla, chiar strada blocata pur si simplu).

Ies la plimbare cu ciinele. E noapte. In cartier stilpii isi inchid ochii cu becurile arse. Pe-o strada, o haita de vreo 10 ciini isi flutura cozile amenintator. Imi iau javra de lant si intru in bloc. Mi-e frica de ciini.

A doua zi ne largim spatiul de observatie. Mergem la piata. Tarabe, masini cu verze revarsindu-se printre usile deschise, alte masini desalate incapatinindu-se sa se strecoare pe stradutele laterale. Piata bogata, preturi mici pentru cineva care cumpara vesnic salata verde cu un euro. Maninc o gogoasa ca alea de dincolo nu sint asa de bune si-apoi prea miroase a prajeala. Cumparam si bureti de vase: trei la zece mii sau la un leu, ca nu mai tin minte care era prezentarea. Eu oricum regresez, cu fiecare sejur in Franta, la leii vechi. Nici vinzatorii nu ma prea ajuta, ca imi cer sa platesc in lei noi niste sume exprimate in lei vechi.

In zona rezidentiala de la obor, strazi desfundate, case cu gardul in mijlocul drumului (ca n-a vrut proprietarul sa renunte la o palma de pamint pentru drumul comun, cum au facut ceilalti). In intersectia de la obor (nu mai stiu cum se numesc strazile alea, dar va dati seama despre ce vorbesc) nu exista semafor. Trece cine are nervii tari si motor turbo. Mai sint si alte intersectii care ar tipa dupa semafoare, da’ si-au pierdut vocea de cit au strigat sa fie asfaltate… Bine, o sa ziceti, in Bucuresti e si mai si. Asa e, da’ va consoleaza cu ceva ?

Piata Unirii e din ce in ce mai bombardata. O traversez repede, la fel si parcul, in diagonala. Arunc un ochi la sahisti-tablagii-remmisti. Ati bagat si voi de seama ca sint numai barbati acolo ?

Din motive de catel am fost si in parculetul de linga Cecul nou. La Cecul nou se lucreaza. Mai nou si la acoperis. Asta o afli daca te uiti dupa nori sau daca-ti cade o caramida in cap, ca nu exista nici un panou de tip « cade, baaa ! ».

Inca nu am fost la banci, institutii administrative. M-a ferit Dumnezeu. Am fost doar la magazinul de la colt unde vinzatoarea mi-a dat rest doua gume.