Mai bine golan decat activist

Ion Iliescu a fost trimis in judecata acum ceva timp pentru mineriada din iunie 1990. De procurorul militar, generalul Dan Voinea. Se pare insa ca acesta a lucrat dosarul foarte prost intrucat continea o multime de vicii de procedura. Iar Ion Iliescu ar fi scapat foarte usor. Asa ca procurorul general,in care eu una am mare incredere (poate pentru ca e femeie...) a decis refacerea dosarului.
Aparitia stirii la TV a dus la o disputa la mine in familie,tatal meu, un simpatizant etern si neconditionat al lui Ion Iliescu injurand in barba pe toti cei care-l acuza pe acesta de mineriada. Ca tata il iubeste pe Ion Iliescu stiam si m-am obisnuit cu ideea. In decursul timpului toate incercarile mele de a-l convinge ca Iliescu nu e ceea ce el crede, au esuat. Dar m-a intristat ca uite, la atatia ani de la mineriada tocmai tatal meu repeta toate minciunile lansate atunci propagandistic prin TVR Libera (Sic!), "Adevarul" sau "Dimineata". Ca minerii au salvat de fapt atunci situatia, ca aia din Piata erau niste golani care facusera numai prostii, ca Iliescu n-a gresit cu nimic. Si ma doare cu atat mai mult cu cat eu am fost acolo, poate nu atat de mult cat mi-as fi dorit, dar am fost.
Si imi amintesc de bucuria enorma a libertatii de a putea striga "Jos Iliescu!" si "Jos comunismul!" intr-o Romanie hipnotizata in mare masura de limbajul de lemn al celui care se pusese la revolutie ..."cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista". De speranta ca vocea noastra o sa se faca auzita si romanii se vor trezi. De mandria de a fi acolo in Piata cu atatia oameni care purtau cu mandrie emblema de "golan" in semn de protest fata de dispretul cu care Ion Iliescu lansase aceasta jignire la adresa lor. Dar si de dezamagirea de dupa alegerile din 20 mai cand am vazut ca romanii nu se trezisera, totusi.
Dar mai ales imi amintesc de cosmarul declansat odata cu venirea minerilor cand parca erai in "1984" a lui Orwell. Cand istoria se rescria la televiziune. Cand una vedeai tu pe strada si alta puteai auzi la televizor sau citi in ziare (care au mai aparut, ca "Romania libera" a fost interzisa cateva zile de comandourile de mineri). Si n-am sa uit niciodata revolta care m-a cuprins cand mergand spre Universitate cu cativa colegi am fost opriti de un grup de mineri care ne-au cerut sa le aratam actele. Grupul ala paramilitar,format din 2 mineri cu bate, murdari de carbune si un individ "in civil" cu un cucui mare in frunte si o privire fioroasa, m-a enervat atat de tare, incat am gasit curajul sa ma impotrivesc. Si m-am ratoit la ei furioasa incat pana la urma ei s-au legitimat. Ma rog, vorba vine... Dar senzatia aia de neputinta, de tipat interior in fata nedreptatii, m-a urmarit multa vreme. Mai ales cand ii vedeam ranjetul lui Ion Iliescu, principalul vinovat de scindarea Romaniei in zilele alea in buni si rai, oameni de bine si golani, ei si ceilalti.
Azi am aceeasi senzatie. Tata nu crede nimic din ceea ce ii spun si constat ca propaganda a prins foarte puternic. Ion Iliescu e bine merci. Iar Cristian Paturca, autorul Imnului golanilor, cantat atunci in Piata Universitatii, e la spital, grav bolnav de TBC. Cei batuti, schiloditi, omorati de mineri in zilele alea ca si cei care si-au pierdut atunci speranta in democratizarea rapida a Romaniei, privesc in continuare neputinciosi.
Asa ca ma gandesc sa va intreb si pe voi, cei care cititi, voi ce aveti de zis despre toate astea? Si poate sa-mi spuna cineva ce s-a intamplat atunci in Focsani?
Si la sugestia lui Nicu mai lansez o intrebare...ce sanse mai au azi protestele de acest gen? Ne mai putem aduna impreuna sa cantam un imn al golanilor ?
Pana una alta, sa-l ascultam pe ala vechi.