Schimbari

Heh, cel putin la mine, dupa toata vanjoleala cu alegerile am un timp de relax, mai ales ca dupa o scurta perioada mi-am dat demisia :)  mai bine fara munca decat ce aveam de facut inainte, si asa e  mai bine . Poate la inceputul anului ma angajez iar ... 

Maine vizitez iar patinuarul din buzau :), e misto, aseara am stat de nebun sa optimizez un site de avatare, pe care incerc sa-l perfectionez, poate o sa ajung sa ridic si eu chestiile astea pana acolo unde o sa fiu mandru de ele...

In rest,  vroiam sa plec si eu la Sinaia cu prietena da' cine stie cand se mai intampla...

Ce ma enerveaza ...

In aceasta campanie electorala ma enerveaza...
Moaca lui Oprisan uber alles... Cu ranjetul lui de satisfactie. Si mesajul de campanie..."Oprisan pune vrancenii pe primul loc". Prefer sa stau pe locul doi, merci de invitatie.
Mutra lui Nini Sapunaru. Care tine, zice el, sa ne elibereze. Daca el e salvatorul, ne-am scos.
Asfaltarile electorale care fac traficul infernal deja din orasul de pe Milcov sa fie si mai infernal.
Raportarea tuturor actorilor de pe scena politica la Oprisan.El e in acelasi timp sursa tuturor necazurilor vrancenilor, in mesajele adversarilor politici sau a tuturor realizarilor de pe cuprinsul judetului, in mesajele partidului care-l contine. Eu una m-am saturat de genul asta de mesaje. Despre ce-o sa se vorbeasca in judet cand asta n-o sa mai fie?

Haine noi de campanie electorala

Ce ziceti de o respiratie artificiala a proiectului nostru mai vechi? Ca tot veni campania electorala. Ma gandeam ca asta ar fi un bun subiect pentru cei ce mai apar ca autori ai acestui blog, calimara cu cerneala, blog de Vrancea, sau pentru unii dintre parintii fondatoricare s-au retras. Daca vor, bineinteles.
N-ar strica sa stam un pic cu ochii pe ei. Cu cat mai multi ochi, cu atat mai bine :)

Postare unica, de 29 februarie

Unica, da' bisecta, ca si alegerile... A, mai putin alea prezidentiale.
Mi-am zis sa nu ratez ocazia si sa urez prima La Multi Ani & Multe Martisoare scumpelor noastre doamne, dudui, domnite si domnisoare din urbe si giudet.
Sa aveti casa plina de flori si inima plina de urari dragi, de la scumpii nostri domni si cavaleri.

Urbi et Orbi

Tovarasi si prieteni,

Ideea mea de toamna trecuta cu reunirea energiilor si talentelor bloggerilor locali si a unor colaboratori nebloggeri la acea data, toti fiice si fii ai stramosescului pamant al tinutului Vrancei si al plasii Putna, s-a dovedit, in opinia si intelepciunea mea cea de pe urma, pripita si nu foarte bine pregatita. Dupa un inceput un pic improvizat, sovaitor pe alocuri, dar decent overall, iata-ne dupa patru luni undeva unde mie nu-mi mai place. S-au scris si texte bune si pliate pe profilul local al blogotecii, dar s-au petrecut si lupte fratricide cu renegari si dezmosteniri. Nu stiu din ce motiv s-a ajuns sa se puna cate o postare la intervale foarte lungi de timp si sa se umple "spatiul tipografic" cu semnalari de evenimente care m-au facut sa exclam: "Hait! Canada - pamant romanesc, iar Alberta e tot un drac cu provincia europeana Vrancea!"
Poate ca, daca noi cei care am scris pe-aici am fi fost mai consecventi cu noi insine si mai cu grija fata de proiectul nostru, unii oameni care s-au inscris la inceputuri (unii cu potential dovedit de textieri sadea) ar fi postat si ei cate ceva si astfel nivelul si ritmul ar fi fost mai bune. Dar n-a fost sa fie...

Sunt primul care imi asum lalaiala, lenea, nepasarea si nesimtirea vis-a-vis de blogoteca. Ultima mea insemnare dateaza din stravechea data de 29 noiembrie trecut! Halal sa-mi fie! Motive si explicatii subiective as putea sa gasesc o mie. Dar nici una nici alta nu s-ar putea constitui in circumstante atenuante sau scuze.

Prin urmare anunt aici, in adunarea generala ad-hoc pe care tocmai am convocat-o, retragerea mea din randul autorilor blogotecii judetene. Sunt trist dar n-am regrete. Existenta in continuare a blogului ramane la latitudinea voastra si depinde de comentariile pe care veti avea amabilitatea sa le lasati in locul special amenajat.

Va multumesc si-mi cer iertare.

Nicu

Fara femei - un show (reality) pe cinste

Uite ce se poate intampla daca, pentru o saptamana, suntem liberi. Rau cu rau, dar mai rau fara rau, spun eu, ca un misogin de frunte ce ma aflu.

La Unire

Vivat inteligentsia romana!
Vivat Unirea!
Vivat Romania!
La multi ani, focsanenilor, sa petreceti bine:)

Femeile "citeste" mai mult

Aflu ca din totalul de cititori ai Bibliotecii Judetene "D. Zamfirescu", 70 de procente reprezinta numarul de cititori femei. Ma gandesc, astfel, ca pot exista 2 explicatii:
1. ori barbatii nu-si mai fac "treaba" acasa si duduile s-or apucat de citit pe rupte Sandra Brown;
2. ori barbatii au crescut pretentiile si cucoanele s-or apucat de citit in draci carti de bucate.
Alta explicatie, eu, unul, nu vad.

Scriitor la blog

Ce-nseamna sa fii scriitor la blog ?

Sa scrii unu-doua-trei-patru articole pe zi pe unu’-doua-trei-patru bloguri concomitent ?

Sa scrii de trei ori mai multe comentarii pe de trei ori mai multe bloguri ?

Sa scrii intru cresterea traficului, numarului de comentarii, linkuri, topuri ?

Scrii pentru tine sau pentru ei – oricare ar fi : cititori, cenzori, familie, colegi de serviciu ?

Scrii cind ai chef sau inspiratie ? Cind subiectul o cere, e la moda sau a venit leapsa la tine ?

Scrisul la blog e obligatie, placere, obsesie, boala cu transmitere virtuala, mod de viata ?!

Blogosfera tinde sa devina o institutie cu condica de prezenta, paznici la intrare si fluturas de salariu. Nu te-am vazut ieri. Ma scuzati, am fost bolnav. Sa vii cu scutire de la medic !

Se leaga prietenii, se nasc idile si dusmanii pe viata. Se stringe lumea in cercuri si bisericute. La modul ideal, blogosfera ar trebui sa fie spatiul acela comun in care toti avem drepturi egale si libertate de miscare infinita. Dupa principiul un om, o parere. Inclusiv dreptul (i-as spune mai degraba obligatia) de a nu spune nimic cind nu ai nimic interesant de spus sau comentat.

Dar blogosfera incepe sa semene din de in ce mai mult cu lumea in care traim, orice comunitate de blogeri devine aproape reala, cu lider care se impune natural, cu emotii, intrigi si povesti de viata.

In spatiul asta vast relatiile sint atit de strinse, iar rolurile se schimba atit de des incit un eventual Cod al manierelor ar trebui remaniat mai des decit guvernul.

Si-atunci ce faci ? Jocul cui il joci ? Al momentului, al cititorului tau, al blogroll-ului ? Ca cititor=vot=alt cititor. Daca asta te intereseaza, atunci te supui legilor de piata ale blogosferei.

Astazi am scris vreo 6 posturi. Doua impuse (leapsa), trei la inspiratie, ultimul la nervi. Plus citeva comentarii la chestiuni care mi s-au parut arzatoare. Asta mi-a ocupat toata ziua si-mi pare rau. Nu vreau sa traiesc intr-un blog.

Sint capsunara – 5

Unde e vorba despre analizele de sanatate si gratuite, cado de la statul roman. Ca pina una alta tot romanca sint, desi nu mai platesc asigurari de sanatate mrrrrrr. Da’ ce, n-am platit atitia ani ?! Macar de trei patru analize sa beneficiez si eu, ca uite, vin cu singele si pipilica de acasa !

Desi asigurarea asta n-o platesc – ca cea de pensie s-a vazut mai jos ca e platita chiar in avans – m-am prezentat la medicul de familie al familiei mele. Eu fisa medicala n-am, habar n-am daca exista, si daca da, nu stiu pe unde. Doamna asistenta a fost foarte draguta, am nimerit-o chiar pe aceea a carui sot e consatean cu tata, m-a asigurat ca am tot dreptul la acele analize gratuite, da’ ca daca ma asigur sa vin la domnu’ doctor sa-mi faca fisa etc. Cum sa nu, doamna asistenta? Vai, se poate ?? Oi fi eu asigurata in alta tara, pe bani seriosi si servicii gratuite sau cel putin rambursate, da’ sa nu fiu asigurata in tara mea ??

Cum mai erau 3 pacienti inaintea mea, astept frumos pe bancuta. Intru la domnu’ doctor, ies in 3 minute cu talonul (jumatatea ramasa) completat cu 4 nume de analize si parafe, ca n-am stiut ce suferinte am ca sa-i cer ceva in mod special.

Azi de dimineata m-am prezentat la centrul medical de la coltul strazii, la subrat cu recipientul cu recolta proaspata (scuzati lipsa de pudoare). Am platit o analiza pe care n-am spus-o la timp ca s-o am gratuita. N-a costat mult (mai ieftina decit un pachet de tigari). Am aflat ca rezultatele analizelor de la Stat ajung la medicul de familie peste 10 zile lucratoare, pe cind alea platite pot fi gata si miine.

Sinteti cam dezamagiti, nu ? N-am prea avut din cine sa musc. Poate data viitoare.

Sint capsunara – 4

Iar am venit cu treburi la Focsani!

De data asta trebuie sa-mi platesc asigurarea de pensie. La Stat, ca sint un bun catatean care investeste in statul roman, ca intru prosperitatea patronului muncesc destul in Caspunland.

Merg la Oficiul Fortelor de Munca – in traducere libera, ca numele adevarat (adica sirul de litere din sigla) e inteligibil cu ajutorul unui cod secret, aflat doar in posesia initiatilor (pre numele lor functionari).

Mentionez din prima ca imi platesc pensia (suma minima, sa mearga vechimea – cum m-a sfatuit toata lumea) de vreun an de zile. Ei, acum vreun an de zile m-am prezentat la ghiseu cu toate actele necesare, printre care buletin plus copie, certificat de casatorie plus copie, inclusiv mama de brat. Am completat ce era de completat cu numele din buletin. Adica numele obtinut in urma casatoriei (cine m-a pus sa-mi schimb numele ??). Pe Carnetul de munca personal aparea numele dinaintea casatoriei, iar casatoria era inregistrata pe o pagina speciala, cu nume prenume, data etc.

Bun.

Intru in instutie. Oameni care se calcau in picioare, coada pe trei rinduri la xerox, caseria in pana de server. Hai sa urc sa ma interesez totusi daca trebuie sa semnez noul contract, ca-ncepe un an nou, si anul trecut a trebuit sa vin la inceput de an. Nu sint in stare sa gasesc rapid intrarea in birou, ca se schimbase, desi era indicat peste tot numarul bun. Nimeni nu se gindise sa dea o informatie simpla, dar eficace : prima usa pe dreapta, dupa colt. Asta nu e repros, ci e vorba de nepriceperea si nerabdarea din dotare de a citi toate afisele scrise cu pixul si de a urmari cu atentie toate sagetile. Noroc ca doamna care ne asigura iese grabita sa caute nushce dosare dintr-un dulap de pe hol, alerg dupa ea si, din alergare, o intreb daca trebuie sa semnez ceva, ea-mi zice, tot din alergare, ca nu, ca numai daca renunt la contract tre’ sa semnez, ca pot sa cobor la casierie sa platesc direct. Ii multumesc alergind dupa care ma opresc si cobor scarile normal, mai ales ca stiam ca va urma sau nu sa stau la o mare coada – in functie de starea de sanatate a serverului.

Serverul functioneaza, stau la coada, ajung la ghiseu cu buletinul in mina. Ce se-ntimpla, eu nu am nici un exemplar din contractul pe care l-am facut cu aceasta institutie. Doamna asiguratoare mi-a facut marele favor sa-mi scrie, pe prima chitanta primita, numarul de dosar. Eu sint, deci, un numar scris cu pixul. De aceea, stiind eu ca daca vrei sa dovedesti ceva trebuie sa te-ngropi in hirtii, ca sa nu-ngroape ei de-adevaratelea, aduc de fiecare data toate chitantele pe care le-am adunat de-a lungul timpului.

Asadar, chitante plus buletin, ajungem in fata casierei. Vreau sa platesc, va rog, pensia pe 6 luni. Moment de confuzie de partea cealalta. Pai e alt nume aici. Aici, adica cu acelasi cenepeu. Stiu,da, da’ nu e vina mea. Cind am facut dosar la dumneavoastra mi s-a spus ca se va face schimbarea peste citva timp. Nu, trebuie sa faceti dumneavoastra o cerere... Poftiiiiiiim ??? EUUUU ? Pai eu am venit aici cu buletinul pe nume nou, m-ati inregistrat cum ati putut, numele meu era schimbat dinainte de-a-mi face dosar aici. Auziti, pe cite luni ati zis ca platiti ? Ca daca vreti sa schimbati numele mergeti la doamna X de la etajul Q.

Buun.

Hai la doamna cutare. Vai, ce chestie, sintem din aceeasi comuna ! Mda, zic, eu nu sint de-acolo, doar m-am nascut acolo, da’ nu conteaza. Ii spun ce ma aduce la ea. A, da, trebuie facuta o cerere ca v-ati schimbat numele. Iarasi. Pai tot eu ?? Va demonstrez ca numele meu era schimbat dinainte de a face dosar aici ! Incep usor, parerile de rau, ca sponsorizez statul roman. Uitati chitante, uitati buletin. Buletinul e datat anterior chitantelor. In cazul asta eu nu pot sa va ajut, ca oricum noi nu avem dreptul sa facem modificari in sistem, la Bucuresti se fac. Si sa stiti ca de vreo juma’ de an e o doamna noua care nu prea se baga, ii e frica... Adica daca aleia ii e frica, eu risc sa pierd anii astia de plata sau cum ?? Asta imi zic eu in gind, in timp ce intreb politicos : ce se poate face ? Pai mergeti la doamna asiguratoare, haideti ca-i dau eu un telefon s-o anunt ca veniti. Multumesc frumos.

Ma duc la biroul doamnei asiguratoare (asta e numele de cod inventat de mine, poate ca unii dintre voi stiu despre cine este vorba). Stau la coada, constienta ca toata lumea are de pus o intrebare, ca mine. O baba cu tupeu se baga in fata. O voi reintilni mai jos, la xerox, tot bagata, tot cu tupeu, in fata, sa ia un formular pe care l-a platiti, scirbita, 2 lei. I s-o fi parut prea scump.

Deci stau la coada si intru cind imi vine rindul. Buna ziua. V-a sunat... Nu m-a sunat nimeni. V-a sunat mai devreme colega dumneavoastra, doamna X, in legatura cu schimbarea numelui. A, da. Ghearele i se retracteaza pe jumatate. Care-i problema ? Problema e ca apar tot cu numele vechi, doamna casiera m-a trimis la doamna X ca sa schimb numele, si doamna X la dumneavoastra. Pai copie de la buletin. Pai copia de la buletin exista la dosar de cind l-am depus la dumneavoastra acum un an, iar cind am platit am aparut cu numele vechi. Si de ce n-ati venit la mine cu chitanta sa-mi spuneti ? Am venit, v-am aratat si mi-ati spus ca se va modifica in citeva luni. Am stat fara griji, dar vad ca a trecut un an si n-ati facut modificarea. Pai nu eu trebuie sa fac modificarea, la Bucuresti se face. Doamna, nu ma intereseaza cine-o face, ideea e ca nu s-a facut. Eu am venit la dumneavoastra cu actele cerute, inclusiv copia dupa buletinul cu noul nume si apare tot cel vechi. Da’ nu eu trebuie sa fac modificarea ! Am inteles de-acum doua minute. Veniti cu o copie dupa buletin [tot eu !!!] si, daca vreti, mergeti cu mine la secretariat sa trimit faxul la Bucuresti, uitati cite faxuri am trimis pina acum, nu depinde de mine etc etc. In regula, va aduc copia, da ?

Ca te mai lasa si nervii la un moment dat si afara coada e lunga.

Eu copia am adus-o, dar cine stie cind se va face modificarea. Sunati-ma peste vreo doua zile – a ramas vorba.

Da da, sigur. Si marmota uite-asa invelea ciocolata....

Megalomanie de pe Milcov

Ca o sa avem an electoral, stim. Ca politicienii or sa se dea iar mult-pasatori fata de noi, iar stim. Ca or sa reporneasca reparatii de sosele, inaugurari oficiale, participari la evenimente mondene, vizite de lucru...nu mai incape indoiala. Dar ca te poti folosi de banii publici ca sa-ti pui mecla ranjitoare pe orare si caiete pentru copiii nevoiasi, n-aveam de unde sa stim daca nu citeam prin presa. Ca asa face domn Presedinte Marian Oprisan. Care a vrut sa le arate copiilor ca Institutia presedintelui Consiliului Judetean are si o fatza. Nu cred ca asta are de-a face doar cu campania electorala, ci si cu megalomania bolnavicioasa a sefului administratiei noastre judetene care are iluzia ca prin acest gest nimeni n-o sa-i mai poata reprosa ca n-a fost prea mult pe la scoala.

Saracii nostri politicieni

Ia sa mai aruncam un ochi pe declaratiile de avere ale politicienilor. Sa vedem cat au mai saracit. Ca toti se dau plini de datorii cand ii cauti la punga de-ti vine sa te scobesti de niste bani sa le faci cinste c-o bere.
Oare domnu Oprisan tot cu masina soferului umbla si tot in casa maica-sii sta? Mai bine si-ar gasi si el una cu bani sa-l adune de pe drumuri.

Cum sa scapi de puscarie

Cica niste detinuti au incercat sa evadeze din Penitenciarul de Maxima Siguranta din Focsani (care o fi ala), sapand un tunel. Au apucat sa sape 9 metri pana au fost descoperiti. Tunelul a fost sapat cu niste unelte improvizate, gasite in camera.
Intrebare: Sa intelegem ca daca puscaria ar fi fost de minima siguranta tunelul ar fi avut mai putini metri?