vineri, 11 ianuarie 2008

Sint capsunara – 4

Iar am venit cu treburi la Focsani!

De data asta trebuie sa-mi platesc asigurarea de pensie. La Stat, ca sint un bun catatean care investeste in statul roman, ca intru prosperitatea patronului muncesc destul in Caspunland.

Merg la Oficiul Fortelor de Munca – in traducere libera, ca numele adevarat (adica sirul de litere din sigla) e inteligibil cu ajutorul unui cod secret, aflat doar in posesia initiatilor (pre numele lor functionari).

Mentionez din prima ca imi platesc pensia (suma minima, sa mearga vechimea – cum m-a sfatuit toata lumea) de vreun an de zile. Ei, acum vreun an de zile m-am prezentat la ghiseu cu toate actele necesare, printre care buletin plus copie, certificat de casatorie plus copie, inclusiv mama de brat. Am completat ce era de completat cu numele din buletin. Adica numele obtinut in urma casatoriei (cine m-a pus sa-mi schimb numele ??). Pe Carnetul de munca personal aparea numele dinaintea casatoriei, iar casatoria era inregistrata pe o pagina speciala, cu nume prenume, data etc.

Bun.

Intru in instutie. Oameni care se calcau in picioare, coada pe trei rinduri la xerox, caseria in pana de server. Hai sa urc sa ma interesez totusi daca trebuie sa semnez noul contract, ca-ncepe un an nou, si anul trecut a trebuit sa vin la inceput de an. Nu sint in stare sa gasesc rapid intrarea in birou, ca se schimbase, desi era indicat peste tot numarul bun. Nimeni nu se gindise sa dea o informatie simpla, dar eficace : prima usa pe dreapta, dupa colt. Asta nu e repros, ci e vorba de nepriceperea si nerabdarea din dotare de a citi toate afisele scrise cu pixul si de a urmari cu atentie toate sagetile. Noroc ca doamna care ne asigura iese grabita sa caute nushce dosare dintr-un dulap de pe hol, alerg dupa ea si, din alergare, o intreb daca trebuie sa semnez ceva, ea-mi zice, tot din alergare, ca nu, ca numai daca renunt la contract tre’ sa semnez, ca pot sa cobor la casierie sa platesc direct. Ii multumesc alergind dupa care ma opresc si cobor scarile normal, mai ales ca stiam ca va urma sau nu sa stau la o mare coada – in functie de starea de sanatate a serverului.

Serverul functioneaza, stau la coada, ajung la ghiseu cu buletinul in mina. Ce se-ntimpla, eu nu am nici un exemplar din contractul pe care l-am facut cu aceasta institutie. Doamna asiguratoare mi-a facut marele favor sa-mi scrie, pe prima chitanta primita, numarul de dosar. Eu sint, deci, un numar scris cu pixul. De aceea, stiind eu ca daca vrei sa dovedesti ceva trebuie sa te-ngropi in hirtii, ca sa nu-ngroape ei de-adevaratelea, aduc de fiecare data toate chitantele pe care le-am adunat de-a lungul timpului.

Asadar, chitante plus buletin, ajungem in fata casierei. Vreau sa platesc, va rog, pensia pe 6 luni. Moment de confuzie de partea cealalta. Pai e alt nume aici. Aici, adica cu acelasi cenepeu. Stiu,da, da’ nu e vina mea. Cind am facut dosar la dumneavoastra mi s-a spus ca se va face schimbarea peste citva timp. Nu, trebuie sa faceti dumneavoastra o cerere... Poftiiiiiiim ??? EUUUU ? Pai eu am venit aici cu buletinul pe nume nou, m-ati inregistrat cum ati putut, numele meu era schimbat dinainte de-a-mi face dosar aici. Auziti, pe cite luni ati zis ca platiti ? Ca daca vreti sa schimbati numele mergeti la doamna X de la etajul Q.

Buun.

Hai la doamna cutare. Vai, ce chestie, sintem din aceeasi comuna ! Mda, zic, eu nu sint de-acolo, doar m-am nascut acolo, da’ nu conteaza. Ii spun ce ma aduce la ea. A, da, trebuie facuta o cerere ca v-ati schimbat numele. Iarasi. Pai tot eu ?? Va demonstrez ca numele meu era schimbat dinainte de a face dosar aici ! Incep usor, parerile de rau, ca sponsorizez statul roman. Uitati chitante, uitati buletin. Buletinul e datat anterior chitantelor. In cazul asta eu nu pot sa va ajut, ca oricum noi nu avem dreptul sa facem modificari in sistem, la Bucuresti se fac. Si sa stiti ca de vreo juma’ de an e o doamna noua care nu prea se baga, ii e frica... Adica daca aleia ii e frica, eu risc sa pierd anii astia de plata sau cum ?? Asta imi zic eu in gind, in timp ce intreb politicos : ce se poate face ? Pai mergeti la doamna asiguratoare, haideti ca-i dau eu un telefon s-o anunt ca veniti. Multumesc frumos.

Ma duc la biroul doamnei asiguratoare (asta e numele de cod inventat de mine, poate ca unii dintre voi stiu despre cine este vorba). Stau la coada, constienta ca toata lumea are de pus o intrebare, ca mine. O baba cu tupeu se baga in fata. O voi reintilni mai jos, la xerox, tot bagata, tot cu tupeu, in fata, sa ia un formular pe care l-a platiti, scirbita, 2 lei. I s-o fi parut prea scump.

Deci stau la coada si intru cind imi vine rindul. Buna ziua. V-a sunat... Nu m-a sunat nimeni. V-a sunat mai devreme colega dumneavoastra, doamna X, in legatura cu schimbarea numelui. A, da. Ghearele i se retracteaza pe jumatate. Care-i problema ? Problema e ca apar tot cu numele vechi, doamna casiera m-a trimis la doamna X ca sa schimb numele, si doamna X la dumneavoastra. Pai copie de la buletin. Pai copia de la buletin exista la dosar de cind l-am depus la dumneavoastra acum un an, iar cind am platit am aparut cu numele vechi. Si de ce n-ati venit la mine cu chitanta sa-mi spuneti ? Am venit, v-am aratat si mi-ati spus ca se va modifica in citeva luni. Am stat fara griji, dar vad ca a trecut un an si n-ati facut modificarea. Pai nu eu trebuie sa fac modificarea, la Bucuresti se face. Doamna, nu ma intereseaza cine-o face, ideea e ca nu s-a facut. Eu am venit la dumneavoastra cu actele cerute, inclusiv copia dupa buletinul cu noul nume si apare tot cel vechi. Da’ nu eu trebuie sa fac modificarea ! Am inteles de-acum doua minute. Veniti cu o copie dupa buletin [tot eu !!!] si, daca vreti, mergeti cu mine la secretariat sa trimit faxul la Bucuresti, uitati cite faxuri am trimis pina acum, nu depinde de mine etc etc. In regula, va aduc copia, da ?

Ca te mai lasa si nervii la un moment dat si afara coada e lunga.

Eu copia am adus-o, dar cine stie cind se va face modificarea. Sunati-ma peste vreo doua zile – a ramas vorba.

Da da, sigur. Si marmota uite-asa invelea ciocolata....

2 comentarii:

Gabriela Obodariu spunea...

Cand am citit, am ras, desi nu-i frumos sa razi de necazu omului...Pe urma mi-am amintit de Asterix si Obelix si "Cele douasprezece munci ale lui Asterix" si de proba cu casa care innebuneste...Abia dupa aia m-am enervat!

Aida B spunea...

ma-ntelegi, deci??
ei, exact asta am vrut sa spun!!!