Scriitor la blog

Ce-nseamna sa fii scriitor la blog ?

Sa scrii unu-doua-trei-patru articole pe zi pe unu’-doua-trei-patru bloguri concomitent ?

Sa scrii de trei ori mai multe comentarii pe de trei ori mai multe bloguri ?

Sa scrii intru cresterea traficului, numarului de comentarii, linkuri, topuri ?

Scrii pentru tine sau pentru ei – oricare ar fi : cititori, cenzori, familie, colegi de serviciu ?

Scrii cind ai chef sau inspiratie ? Cind subiectul o cere, e la moda sau a venit leapsa la tine ?

Scrisul la blog e obligatie, placere, obsesie, boala cu transmitere virtuala, mod de viata ?!

Blogosfera tinde sa devina o institutie cu condica de prezenta, paznici la intrare si fluturas de salariu. Nu te-am vazut ieri. Ma scuzati, am fost bolnav. Sa vii cu scutire de la medic !

Se leaga prietenii, se nasc idile si dusmanii pe viata. Se stringe lumea in cercuri si bisericute. La modul ideal, blogosfera ar trebui sa fie spatiul acela comun in care toti avem drepturi egale si libertate de miscare infinita. Dupa principiul un om, o parere. Inclusiv dreptul (i-as spune mai degraba obligatia) de a nu spune nimic cind nu ai nimic interesant de spus sau comentat.

Dar blogosfera incepe sa semene din de in ce mai mult cu lumea in care traim, orice comunitate de blogeri devine aproape reala, cu lider care se impune natural, cu emotii, intrigi si povesti de viata.

In spatiul asta vast relatiile sint atit de strinse, iar rolurile se schimba atit de des incit un eventual Cod al manierelor ar trebui remaniat mai des decit guvernul.

Si-atunci ce faci ? Jocul cui il joci ? Al momentului, al cititorului tau, al blogroll-ului ? Ca cititor=vot=alt cititor. Daca asta te intereseaza, atunci te supui legilor de piata ale blogosferei.

Astazi am scris vreo 6 posturi. Doua impuse (leapsa), trei la inspiratie, ultimul la nervi. Plus citeva comentarii la chestiuni care mi s-au parut arzatoare. Asta mi-a ocupat toata ziua si-mi pare rau. Nu vreau sa traiesc intr-un blog.